Parohia Sfantul Vasile - Buzau - Joi, 25 decembrie
2003
"Lasati copiii sa vina la
mine"
Dreptmaritori crestini, iubiti parinti slujitori
ai sfintelor noastre altare strabune de la parohii, manastiri si asezamintele de
asistenta sociala,
Cu aceasta incredintare si atat de dorita veste
de bucurie mare, adusa in noaptea Nasterii Domnului de Ingerul Sau pastorilor
pasnici, dar nelinistiti, din preajma Betleemului, ne intampina sfanta noastra
Biserica. Poate niciodata, in curgerea neincetata a timpului, omenirea nu a avut
mai mare nevoie de o astfel de incredintare ca acum, cand am pasit in cel de-al
XXI-lea secol. Din nefericire, imaginea omenirii din vremea noastra, prin
degradarea valorilor supreme ale vietii, prin indiferenta, prin instrainarea
fata de Dumnezeu, prin nesfarsite conflicte sangeroase, ne apare ca cea pe care
o zugraveste cu tanguire regele si proorocul David ca: "vale a plangerii" (Ps.
83, 6). Iata pentru ce cuvintele ingerului: "Nu va temeti! Ca, iata, va
binevestesc voua bucurie mare" ne indeparteaza orice frica, orice neliniste,
deoarece - continua ingerul cuvantul Sau - "in cetatea lui David vi S'a nascut
astazi Mantuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 11). In aceasta sfanta
incredintare isi au izvorul tresaltarile noastre de bucurie duhovniceasca.
Talcuirile adanci si mantuitoare ale Sfintilor Parinti ne invata ca acum, la
Nasterea Domnului, s-a unit cerul cu pamantul si a fost despartit timpul: cel
dinaintea Nasterii lui Hristos si cel de dupa acest eveniment, timpul harului
mantuitor, in care traim noi, timpul luminii celei neinserate. Intruparea Fiului
Tatalui ceresc, de la Duhul Sfant si din Sfanta Fecioara Maria, este rodul
iubirii lui Dumnezeu fata de noi si fata de lume, ca sa lumineze pe cele
intunecate si sa adune pe cele risipite si instrainate. Deci, Mantuitorul
Hristos Se naste sa ne mantuiasca. In aceasta lume a luminii si a harului
trebuie sa vietuim in asa fel incat pe pamant sa fie ca in cer.
Cum sa nu ne bucuram, cand, iata, cu ochii
mintii, Il vedem in bratele Maicii Sale pe Mantuitorul Hristos, ca "Prunc
tanar", cum este numit in cantarile Bisericii, "stralucirea slavei Tatalui si
chipul fiintei Sale", cum Il zugraveste Sf. Ap. Pavel (Evrei 1, 3). Prin
descoperire dumnezeiasca, regele si proorocul David, il admira zicand: "Placut
esti Tu in frumusete mai mult decat fiii oamenilor, har se revarsa pe buzele
Tale" (Ps. 44, 2).
Apropiindu-ne si noi in duh de "straina minune"
a intruparii Fiului Celui Nascut din veci din Tatal, iar in lumea noastra ca
Prunc dumnezeiesc din Preacurata Fecioara Maria, sa ne unim glasul cu cel al
imnografului bisericesc, slavind impreuna cereasca iconomie a mantuirii noastre
si glasuind: "Veniti sa ne bucuram intru Domnul, povestind taina ce este de
fata. Caci Chipul cel neschimbat al Tatalui, Pecetea vesniciei lui, infatisare
de rob primeste, iesind din Maica ce nu stia de nunta, nesuferind schimbare: ca
a ramas ce era, Dumnezeu adevarat fiind, si a luat ce nu era, om facandu-Se, din
iubire de oameni." Din primele clipe ale venirii Sale pe lume, Iisus a fost
intampinat cu potrivnicie, dupa cum scrie Sf. Ap. si Ev. Ioan: "Intru ale Sale a
venit, dar ai Sai nu L-au primit" (1, 11). Cea dintai primejdie asupra Pruncului
Iisus a fost abatuta de catre vremelnicul si crudul rege Irod, care a poruncit,
spre a-L prinde pe Prunc, sa se macelareasca si sa se omoare mii de copii, in
desarta asteptare de a se numara printre ei si Iisus.
Dar, se cade sa luam aminte, iubitii mei frati
si surori, spre cine s-a indreptat ucigatoarea ura a lui Irod, vrajmasul lui
Dumnezeu. Spre nevinovatii prunci ai acelui tinut! In timp ce sfintii ingeri au
slavit cu intreaga oaste cereasca negraita coborare a lui Dumnezeu intre oameni,
in acelasi timp Irod hotara omorarea: "Domnului pacii" (Isaia 9, 5), ridicand
totodata viata unei mari multimi de prunci. "La nasterea Ta cea preacurata,
Hristoase Dumnezeule, - spune cantarea noastra bisericeasca - pruncii s-au facut
intaia jertfa. Ca Irod, vrand sa Te prinda pe Tine, Cel nepipait de mana, n-a
cunoscut ca aduce Tie o ceata de mucenici." Iata, deci, cum a primit Iisus de
bunavoie, pentru noi, nu numai saracia si desavarsita smerenie, ci si conditia
de permanent prigonit de catre cei invartosati cu inima, avand ca primi
marturisitori ai dumnezeirii si mesianitatii Sale miile de prunci ucisi de Irod.
Pe toti acesti prunci Biserica ii cinsteste ca pe primii ei martiri, in ziua de
29 decembrie.
Cunoscand aceasta, vom intelege mai usor de ce
in tot timpul lucrarii Sale mantuitoare printre oameni, Domnul nostru Iisus
Hristos a pastrat cu iubire chipul pruncului, al copilului nevinovat, al
tanarului, aratandu-ni-i staruitor pe acestia ca pe niste fiinte gingase,
pretuindu-le inimile curate si bune, privindu-i cu iubire, inviindu-i si
socotindu-i vrednici de a intra in Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 10, 15). Lor le
ia apararea in fata celor care doreau sa-i alunge din templu pentru ca tulburau
linistea, zicandu-le arhiereilor si carturarilor iudei: "Oare niciodata n'ati
citit ca din gura pruncilor si a celor ce sug Si-a pregatit Dumnezeu lauda?"
(Matei 21, 16). Inchinandu-ne Pruncului Iisus, ne aratam totodata respectul si
iubirea fata de orice prunc. Sfantul Apostol si Evanghelist Marcu ne spune ca,
atunci cand ucenicii certau pe cei ce aduceau copiii la Domnul, pentru a fi
binecuvantati, "Iisus S'a suparat si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si
nu-i opriti, ca a unora ca acestia este imparatia lui Dumnezeu. Adevar va spun:
Cel ce nu va primi imparatia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra in ea. Si
luandu-i in brate, Si-a pus mainile pe ei si i-a binecuvantat." (Marcu 10,
14-16). "S-a mahnit", deci, Domnul cand a vazut ca pruncii sunt opriti sa vina
la El, iar cand acestia s-au apropiat de El, i-a luat in brate, binecuvantandu-i
ca un parinte duios si iubitor.
Fata de frumusetea acestui tablou zugravit de
Sfantul Evanghelist Marcu, in ce triste si zguduitoare situatii ii intalnim
astazi pe copiii strazii si pe cei din casele de copii, primavara vietii, unii
dintre ei abandonati sau prigoniti de parintii lor! Cat de departe se afla un
asemenea parinte fata de indatorirea lui paterna, stiind ca pana si
vietuitoarele necuvantatoare isi ocrotesc odraslele! Iubindu-i si aparandu-le
viata copiilor, Mantuitorul Hristos se arata necrutator fata de cei ce se poarta
cu asprime cu ei, le intuneca sau intineaza viata, nesocotesc dreptul lor sfant
la bucuria vietii, desfigurandu-le chipul lor ingeresc, sau savarsesc pacatul
strigator la cer, asemenea acelor mame care impiedica viata pruncilor. Pe unii
ca acestia Mantuitorul Hristos ii mustra, zicand: "Iar celui ce-i va fi piatra
de poticnire unuia din acestia mici, care cred in Mine, mai bine i-ar fi daca
si-ar lega de gat o piatra de moara si s-ar arunca in mare." (Marcu 9,
42)
Nu fara adanc temei ne atrage Mantuitorul Iisus
Hristos luare aminte asupra raspunderii pe care o avem noi, fiii si slujitorii
Bisericii Ortodoxe Romane, fata de starea copiilor fratilor nostri romani de
acasa si de pretutindeni si, in general, de copiii lumii, care poarta in ei
chipul lui Hristos. Copiii sunt coroana, bucuria si unitatea familiei, viitorul
Bisericii, al tarii si chiar al lumii, in toata cuprinderea acestui cuvant,
perpetuand si infrumusetand viata, care este darul suprem dumnezeiesc. Asadar,
nu vom sti sa pretuim si sa ocrotim acest dar ceresc, revarsat in lume prin
copii, atat timp cat nu vom intelege copilul ca fiind chipul cel mai ales cu
care Dumnezeu, Creatorul a toate, a bucurat neamul omenesc. Mai mult inca,
Insusi Fiul lui Dumnezeu, intrupandu-Se pentru mantuirea lumii, a luat smeritul
chip de Prunc, identificandu-Se astfel cu toti pruncii din lume. De aceea ne si
invata zicand: "Tot cel ce va primi in numele Meu, pe unul din acesti copii, pe
Mine Ma primeste; si cel ce Ma primeste pe Mine, nu pe Mine Ma primeste, ci pe
Cel ce M-a trimis pe Mine" (Marcu 9, 37). Asa cum in fiecare sarman, in fiecare
om bolnav sau intemnitat se afla Insusi Hristos, suferind tainic cu cel
indurerat sau nedreptatit, la fel se afla Domnul in chip ascuns, in fiecare
persoana. Asupra starii acestor copii, nefericiti si raniti sufleteste atat de
devreme, trebuie sa ne aplecam cu o mai sincera si crestineasca iubire, stiind
ca, deschizandu-le lor usa inimii si pe cea a caminului nostru, Ii deschidem si
Il primim pe Insusi Hristos o data cu ei. Cunoastem, iubitii mei, ca la Judecata
din urma se vor prezenta toate popoarele cu slava lor (Apocalipsa 7, 9-10), iar
Judecatorul cel drept va rasplati cu masura cu care noi i-am ajutat pe acesti
prieteni ai Sai. Din slava popoarelor fac parte si pruncii prin credinta,
bunatatea si vrednicia lor.
In familia crestina unitatea si solidaritatea
morala si sufleteasca sunt intotdeauna mai puternice cand copiilor dinlauntrul
acesteia li se arata de catre parinti cinstirea si afectiunea datorate. Caci,
numai intr-o atmosfera de iubire, insuflata de credinta in Hristos, pot fi
invatate si insusite de copii virtutile, singurele prin care ei pot deveni o
binecuvantare pentru comunitate. Despre acest duh de iubire care trebuie sa
domneasca in fiecare familie, vorbeste atat de viu icoana Maicii Domnului
purtand in brate pe Pruncul Iisus, icoana ce impodobeste atatea case de
credinciosi ai Bisericii noastre. El este tinut in dreptul inimii de catre
Sfanta Fecioara, care, cu capul usor aplecat are intotdeauna asternuta pe chip o
expresie deopotriva blanda si mangaietoare, dar si usor ingrijorata pentru viata
Sa primejduita, iar Dumnezeiescul Prunc raspunde si El Preacuratei Sale Maici cu
o linistitoare si calda afectiune. Iata, cat de mult si de nobil, icoana Maicii
cu Pruncul inraureste viata familiei si cum cinstirea cu evlavie a acestei
binecunoscute icoane stabileste o legatura nevazuta, dar trainica, dintre mama
si copil si dintre cele doua figuri stralucitoare in aureola cu cei ce o privesc
in rugaciune smerita. Astfel sensibilizati, parintii vor fi veghetori atat
asupra sanatatii si bunastarii trupesti a copiilor lor, cat mai ales asupra
sanatatii lor sufletesti. Preocupat de cresterea sufleteasca a copiilor, Sfantul
Ioan Gura de Aur staruie asupra datoriei parintilor si a noastra fata de copii,
scriind: "Grija de cele lumesti si preferinta numai pentru bunurile pamantului
ii fac pe parinti sa nu se ingrijeasca de copii si, odata cu aceasta, sa nu se
ingrijeasca nici de sufletele lor. Acesti parinti sunt mai rai decat omoratorii
de copii."
Cu mahnire constatam ca si astazi mai exista
astfel de parinti, care, din diferite pricini, lipsiti de intelegere in familie,
ii determina pe copii sa paraseasca familia si sa ia drumul foarte trist al
strazii. Uneori, de la o varsta tot mai frageda, sunt expusi pericolelor,
ajungand la pierzanie trupeasca si sufleteasca. Aceste stari dureroase vi le pun
la inima, iubiti parinti slujitori, caci Iisus va cheama sa-L descoperiti in
acesti ingeri ai lumii! Osteniti-va, rugati-va pentru ei ca pentru propriii
copii, dupa cum duhovniceste va sunt! Se stie cat de mare insemnatate are
femeia-mama in viata neamului, a lumii in general, cand aceasta implineste cel
mai sfant act al nasterii de prunci. Biserica binecuvanteaza de mai bine de doua
mii de ani, prin Taina Cununiei, tinerele familii, indatorate a-si implini
chemarea lor sfanta de a oferi Bisericii si neamului rodul iubirii si vietii lor
ca pe o ofranda si dar din darul nepretuit al vietii de familie. Aberanta si
pagubitoare este asa-zisa normalizare a ceea ce de la inceputul lumii este
cunoscut ca anormal, sau asa-zisul drept al persoanei asupra planificarii
nasterii printr-o educatie imorala, care duce la situatia alarmanta a
descresterii populatiei, asa cum se afirma ca se intampla cu noi, romanii,
increstinati prin predica Sfantului Apostol Andrei.
Asadar, daca atat de grele sunt urmarile
nepasarii fata de vitalitatea spirituala a familiei si a copiilor, fata de
cresterea si educatia lor, in special, este firesc sa se simta si sa se vada mai
mult implicarea noastra, a tuturor, dar si a autoritatilor de stat, spre a
implini ceea ce se cuvine cat nu este prea tarziu.
Pentru aceasta sfanta slujire a vietii, sa-L
rugam in genunchi impreuna cu magii, pe Pruncul Iisus, Viata lumii, avand chipul
pruncilor nostri in ieslea modesta din Betleem, ca El sa ne reverse si noua in
suflete picatura din bucuria cea sfanta prin nasterea Sa. Inlaturand teama din
inima noastra, sa pastram vie constiinta prezentei lui Dumnezeu in suflete, in
familie, in tara noastra si in toata lumea, binecuvantand cununa noului an cu
pace si intelegere. Din aceasta revarsare de lumina si bucurie sfanta, care
izvorasc din Sarbatoarea Nasterii Domnului, va adresez tuturor, iubiti parinti
si frati crestini, de pe vatra noastra parinteasca si din toate departarile
lumii, cu dragoste si pretuire, sarbatori fericite, pasind in anul 2004 cu noi
nadejdi de impliniri duhovnicesti si sfintindu-va fiinta si familia din harul
Iordanului, imbratisandu-va cu traditionala noastra urare: La multi ani!
Al vostru parinte duhovnicesc, pururea rugator
catre Prea Sfanta Treime, cea de o fiinta si nedespartita,
+ T E O C T I S T
Arhiepiscop al
Bucurestilor,
Mitropolit al Munteniei si
Dobrogei si
Patriarh al Bisericii Ortodoxe
Romane
Agentii Matrimoniale Bucuresti |
Alegeti dintr-o sumedenie de agentii matrimoniale bucuresti pentru a gasi persoana potrivita. Cautati prin sutele de mii de profile! |
|
Intrebari Vita Penis |
Pastilele Vita Penis te vor ajuta sa ai parte de niste schimbari importante: placerea sexuala va fi mult imbunatatita, erectiile vor fi mai puternice, apetitul sexual va creste si mmarirea penisului. |
|