ŞI DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI,

HAR ŞI PACE DE LA DUMNEZEU,

IAR DE LA NOI ARHIEREŞTI BINECUVÂNTĂRI

„Astăzi S-a născut Hristos,

Mesia chip luminos;

Lăudaţi şi cântaţi

Şi vă bucuraţi.”

            Iubiţi fii sufleteşti,

            În aceste zile, în atmosfera cântărilor bisericeşti şi a colindelor strămoşeşti, prăznuim cu deosebită bucurie marea sărbătoare închinată Naşterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, care mai este şi numită şi „mama sărbătorilor creştine”, prin ea făcându-ni-se cunoscută „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”.

            Evidenţiind măreţia şi importanţa acestui praznic, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că „ceea ce patriarhii Vechiului Testament au aşteptat cu mare dor, ceea ce proorocii au prezis şi drepţii au dorit să vadă s-a împlinit în ziua de astăzi. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor”(Sf. Ioan Gură de Aur - Predici la Duminici şi sărbători), pentru că Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, aşa cum mărturisim în Crez, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.

            Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne arată că, „la plinirea vremii”, „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi, plin de har şi de adevăr”(Ioan I, 14), iar Sfântul Apostol Pavel exclamă plin de uimire: „Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup”(1 Timotei III, 16).

            Domnul Iisus Hristos a venit în lume, cum se spune într-un preafrumos colind, să Se nască şi să crească , să ne mântuiască, dar nu fără voia noastră. „Mântuirea nu este o lucrare unilaterală – numai din partea lui Dumnezeu, nici numai un rezultat al voinţei şi puterii omului, ci o lucrare divino-umană, un rod al întâlnirii harului Dumnezeiesc cu credinţa şi cu faptele bune ale omului”( †Vasile Coman – Cuvinte pentru suflet).

            Iubiţi credincioşi,

            Iată bucuria cea mai mare a Crăciunului, pe care, în noaptea cea sfântă, Îngerul Domnului a binevestit-o păstorilor ce se minunau de cântarea pe care o auzeau deasupra staulului în care S-a născut Pruncul Iisus. Căci, ,,în ţinutul acela erau păstori stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi, iată, îngerul Domnului a stat lângă ei slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi, căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie  mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut, azi, Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi, deodată, s-a văzut, împreună cu îngerul mulţime de oştire cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire !”(Luca II, 8-14)

            Sfântul Teodor Studitul ne prezintă în cuvinte alese măreţia bucuriei acestui praznic, zicând: ,,Bucurie ca aceasta nu s-a făcut de când este lumea căci Fiul lui Dumnezeu a venit la noi, nu ca în vremea veche prin prooroci, care prooroceau părinţilor noştri prin pi1de, ci, prin naşterea cea din Fecioară  venind, S-a arătat nouă faţă către faţă. Nu este nici un lucru mai fericit şi mai mântuitor între neamuri decât acesta. Aceasta este minunea cea  mai înaltă decât toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu de la începutul lumii”(Cuvinte duhovniceşti).

  Dreptrnăritori creştini,

Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, ,,Care S-a smerit Pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe Cruce”,(Filipeni II, 8)  prin Învierea şi Înă1ţarea la cer s-a arătat iubirea cea fără de margini a lui Dumnezeu faţă de oameni.

Prin păcatul lui Adam, toţi ne-am supus păcatului şi morţii. Prin Întruparea Lui Hristos, nu mai suntem robi ai păcatului, ci fraţi cu Mântuitorul, prin Care am redobândit nemurirea. Sfăntul Grigorie de Nyssa spune: ,,Dumnezeu S-a dezbrăcat pe Sine, ca să imbrace omenitatea sfâşiată de patimi. Fiul lui Dumnezeu S-a golit pe Sine, a luat chipul robului pentru ca noi oamenii să-L vedem pe Dumnezeu. S-a arătat om, El, care, prin natura Lui, este Dumnezeu”. De aceea, şi un distins predicator Bisericii noastre, cunoscănd bine Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa, cu adâncă evlavie şi cu credintă puternică, făcea această precizare: ,,Cel ce este fără de început, Se incepe; Cel nezidit, Se zideşte; Cel neîncăput de cerurile cerurilor, Se întrupează în sânul unei Fecioare; Cel ce îmbogăţeşte, Se face sărac.”(Pr. Dr. Ştefan Slevoacă – Raze din lumina lui Hristos)

FolosuL duhovnicesc al acestui praznic este mare, pentru că, prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ,,Care S-a micşorat pe Sine, chip de rob luând, facându-se ­asemenea oamenilor”(Filipeni II, 7), ne împărtăşim şi noi, acum, din binefacerile dumnezeieşti şi continuă să se împărtăşească toată lumea, până la sfârşitul veacurilor, ca dintr-un izvor nesecat către care aleargă toţi cei însetaţi de mântuire. La Crăciun, nu ne oprim cu serbarea numai la evenimentul istoric al venirii în lume a Mântuitorului, ci sărbătorim însăşi Naşterea Lui în sufletele noastre. Nu vorbim despre această minune numai la timpul trecut, ci şi Ia timp prezent, aşa cum ne încredinţează cântarea bisericească prin care întâmpinăm venirea Domnului Iisus Hristos în lume, lămurindu-ne că această minune petrece în mod tainic şi astăzi:

,,Hristos Se naşte, măriţi-L,

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,

Hristos pe pământ, înălţaţi-vă,

Cântaţi Domnului tot pământul”.

                                    (Irmos I – Catavasii la Naşterea Domnului)

Inimile şi sufletele noastre trebuie să se deschidă în aceste zile de prăznuire şi să primească pe dumnezeiescul Prunc cu bucuria păstorilor din noaptea sfântă, cu cinstirea şi cântarea de preamărire şi de pace ale îngerilor, cu închinarea şi dăruirea magilor.

La această mare sărbătoare, bisericile noastre devin peşte Betleemului; aceeaşi înfăţişare trebuie să o aibă şi casele noastre.

Vorbind despre roadele duhovniceşti ale Crăciunului, Prea Eericitul Părinte Patriarh TEOCTIST spunea: ,Dumnezeiasca Întrupare revarsă în aceste clipe daruri mântuitoare şi face părtaşi — pe toţi cei ai familiei — de aceste daruri dumnezeieşti. Fiecare cămin devine astfel locaşul slăvit al Naşterii Domnului şi fiecare suflet se învredniceşte să-L primească pe Pruncul 1isus şi să fie, în felul acesta, obiectul iubirii lui Dumnezeu.”( †Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – Pe treptele slujirii creştine )

Iubiţi fii duhovniceşti,

Astăzi, când, cu ochii credinţei noastre, vedem că ne-a răsărit ,,Soarele dreptăţii”, să fim încredinţaţi că ne-a izvorât şi Râul harului dumnezeiesc că ni s-au deschis înseşi porţile Împărăţiei veşnice, încuiate din pricina păcatului strămoşesc, şi că s-au pus temeliile mântuirii neamului ornenesc.

De aceea, mai ales în aceste zile de aleasă prăznuire, se cuvine să deschidem larg porţile sufletului nostru şi să-L primim pe Hristos în inimile şi în viaţa noastră.

El a venit o singură dată în lume, ca Prunc nevinovat, să ne arate ,,calea care duce la cer”, dar, în ace1aşi timp, El vrea să Se nască în chip tainic însufletele noastre, ca să ne mântuiască.

Aşadar, să ne îmbrăcăm în hainele credinţei, ale dragostei de Dumnezeu şi de oameni, păzindu-ne simţirile şi alungând de la noi toată patima şi răutatea, ca Pruncul Iisus să Se sălăşluiască în toată fiinţa noastră.

Să ne rugăm Mântuitorului Hristos să ne dea tuturor gândul cel bun pentru îndeplinirea îndatoririlor creştineşti, prin respectarea învăţăturilor celor sfinte ale Evangheliei şi a rânduielilor Bisericii noastre, iar conducătorilor de ţări să le dăruiască înţelepciune de a depune strădanie necontenită pentru înlăturarea pericolelor care se abat asupra lumii şi asupra civilizaţiilor, pentru statornicirea bunei înţelegeri între popoare şi religii, pentru asigurarea păcii între oameni în aceste vremuri când duhul cel rău seamană ură şi răzbunare care provoacă, cel mai adesea, războaie.

Să stăruim pentru apărarea şi păstrarea demnităţii familiei creştine care, în multe cazuri, este agresată sau lipsită de cele necesare unui trai decent; de asemenea, să îndrumăm pe tieri să se străduiască spre a fi folositori ţării în care s-au născut şi unde se formează profesional, pentru că ei sunt nădejdea neamului nostru pe care trebuie să-l refacă sub raport spiritual-moral, cu ajutorul credinţei în Dumnezeu şi sub îndrumarea duhovnicească a Bisericii strărnoşeşti.

Să ne rugăm fierbinte la Cel ce S-a născut în iesle sărăcăcioasă ca pacea Betleemului cântată de îngeri să răsune şi acum în lumea întreagă: “Slava întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca II, 14)

Acest imn ne cheamă pe toţi să întămpinăm pe dumnezeiescul Prunc cu inimi curate, cu credinţă tare, cu nădejde puternică şi cu dragostea pe care o datorăm Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care aşteaptă de la noi să trăim în bună înţe1egere, iubindu-ne unii pe alţii, respectând învăţăturile ce1e sfinte ale Bisericii, în care să rămănem statornici, pentru că în afară de Biserică nu este mântuire.

Împreună cu Sfântul Apostol Pavel, Vă îndemnăm: ,,Bucuraţi-vă, desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fraţilor; fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”(II Corinteni XIII, 11).

Cu aceste povăţuiri de zidire sufletească, Vă dorim Ca sărbătorile Naşterii Domnului — 2001, ale Anului Nou — 2002 şi ale Bobotezei să le petreceţi în pace, cu împliniri şi bucurii duhovniceşti şi cu sănătate.

Cel ce în peşteră S-a născut şi în iesle S-a culcat pentru a noastră mântuire, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru să ne mântuiască pe noi toţi! Amin!