DESPRE CELE ȘAPTE TAINE ALE BISERICII
 



1. STÂLPUL MÂNTUIRII
(Sfântul Botez)


Botezul este conditie absoluta pentru mântuirea omului. Domnul Hristos ne-a învatat astfel: "Amin, amin zic voua, de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu poate intra întru Împaratia lui Dumnezeu" (loan 3, 5). De asemenea, zice: "Cel ce va crede si se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi" (Marcu 16, 16). Iar în Simbolul Credintei noastre marturisim "... marturisesc un botez spre iertarea pacatelor...".
De aceea, neaparat trebuie sa fim botezati, daca vrem sa ne mântuim. Este absolut necesar, pentru a ne izbavi de pacatul stramosesc. Numai prin Botez, omul se face partas al mântuirii, care decurge din Jerfa de pe Crucea Golgotei.
Copiii trebuie sa fie botezati, mai întâi pentru a fi eliberati de pacatul stramosesc, si apoi, pentru ca de mici sa intre în Biserica, sa se întareasca cu Sfintele Taine si sa creasca duhovniceste.
Sa nu uitam niciodata: "câti în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am si îmbracat". Suntem chemati sa traim totdeauna crestineste, din primii ani ai vietii pâna la cei din urma.

----TOP----

2. MIRUNGEREA



Împreuna cu Taina Sfântului Botez, este nedespartit legata si taina Mirungerii. Mirungerea pecetluieste si desavârseste lucrarile si roadele Botezului. Prin Mirungere, primim darurile Sfântului Duh; de aceea Mirungerea se numeste si Sfântul Mir. Sfântul Mir se pregateste de catre patriarhii Bisericilor autocefale, în Sfânta si Marea Joi din saptamâna Patimilor si este alcatuit din aproximativ 40 de uleiuri si substante mirositoare.

----TOP----

3. TAINA VIETII
(Sfânta Impartasanie)



Cu pogoramânt, Dumnezeu a facut tainica adevarata schimbare a Sfintelor Daruri, si nu vazuta în afara. Pruncul, de pilda, se hraneste cu adevarat cu sângele mamei lui. Dar, fiindca ar fi ceva groaznic ca acel copil sa bea sânge de om, firea a înnalbit sângele mamei si 1-a prefacut în lapte gustos.
Cum se savârseste prefacerea Sfintelor Daruri nu este greu sa înte1egem, când vedem ca si în natura se petrec mii de astfel de prefaceri. Se preface, de pilda, pamântul în iarba, în grâu, în felurite roade, în struguri de difenite culori etc.. Iarba pe care o manânca vitele se preface în carne, în lapte, în lâna s.a.
"Ma întrebati, zice preotul C. Calinic, cum se savârseste prefacerea pâinii si a vinului? Va întreb si eu: Cum se savârseste prefacerea viermelui în fluture, a carbunelui în diamant, a sângelui matern în lapte? Nu se savârseste prin dumnezeiasca Atotputernicie? Prin ea se savârseste si aceastà mare Taina. Sufla peste cinstitele Daruri Sfântul Duh si le preface mai presus de cuvânt si de înte1egere".
Sfântul Joan Damaschin zice: "Acela care a zis "sa fie lumina" si a fost, "sa se faca taria" si s-a facut, tot Acela a zis si "acesta este trupul Meu... si acesta este sângele Meu". Tot asa si acum, puterea Sfântului Duh, care umbreaza Sfintele Daruri, lucreaza cele mai presus de fire, care nu se pot întelege decât numai prin credinta.
În Sfântul Potir, Domnul se afla întreg. Sfânta Împartasanie nu este pentru sfintii îngeri sau pentru oamenii farà pacate, care nu exista, ci pentru fiii pacatosi, care ne-am pocait si ne-am spovedit. Din împartasirea cu vrednicie cu Sfânta Taina a Vietii decurg noi foloase pentru suflet si pentru sfintirea trupului.
Cu vrednicie, deci sa ne apropiem..., cu nevrednicie niciodata. Domnul nostru ne cheama, zicând: "Cel cc manânca trupul Meu si bea sângele Meu, acela ramâne în Mine si Eu în eI".
Sa ne împartasim, deci, cu vrednicie, cu Leacul Nemuririi, cu antidotul mortii, pentru ca sa traim de-a pururi viata duhovniceasca cea dupa Dumnezeu.

----TOP----

4. BAIA SUFLETULUI
(Pocainta)



Cuvântul pocainta însemneaza schimbare a mintii, a menta1itatii si vietii omului. Pocainta este primul cuvânt al lui Dumnezeu catre primii oameni: "Adame, unde esti?" Primul si cel din urma cuvânt al Domnului si Înainte Mergatorului. Pacatul este cel mai rau si mai grav lucru. Pocainta, care elibereaza de pacat, este lucrul cel mai frumos si mai însemnat. Pacatul otraveste inima, întuneca mintea si slabeste vointa. Pacatul este un copac eu radacini adânci, iar pocainta este securea care le taie. Prin pocainta, daca omul voieste, repara inima, mintea si vointa. Toata viata noastra trebuie sa fie o neîntrerupta pocainta. Pocainta nu este numai lucrarea noastra, ci si darul lui Dumnezeu, care aduce iertarea pacatelor, fericire si mântuire, pe când nepocainta duce la nenorociri si la iadul cel vesnic.
Fara de pacat numai Dumnezeu este. Pe când noi, oamenii, unul mai mult, altul mai putin, toti suntem pacatosi. Din pacatosenia noastra ne elibereaza Dumenezu si ne mântuieste prin pocainta sincera si prin spovedania tuturor pacatelor noastre la duhovnieul si preotul ortodox, pentru ca numai la ortodocsi exista deplinatatea harului.
Semnele unei pocainte adevarate sunt acestea:
1. Inima înfrânta;
2. Spovedanie;
3. Viata dreapta.
Asa sa ne pocaim si noi.
 Sa ne îngrijim cel mai mult de curatia sufleteasca, adica de savârsirea virtutilor, care fac sufletul curat, deoarece Dumnezeu fnu vrea admiratori, ci urmatori si ucenici credinciosi.

----TOP----

5. HIROTONIA



Hirotonia este acea Taina în care, prin punerea mîinilor episcopului, care se roaga, peste cel care se hirotoneste, se pogoara peste el harul Sfântului Duh, Care î1 sfinteste si î1 rânduieste slujitor al Bisericii.
Domnul, Care a întemeiat Biserica, a rânduit în ea si mijloace de mântuire pe care le-a încredinitat celor doisprezece Apostoli, iar Apostolii au transmis preotia urmasi1or lor si, de atunci, prin succesiune canonica, pâna în ziua de astăzi. Sfânta Scniptura socoteste preotia ca Taina, instituita dumnezeieste si tnansmisa prin semnele vazute ale hirotoniei.
Preotia, ca sfinta slujire, este o mare si malta lucrare. Sfântul Dionisie Areopagitul numeste preotia "Slujire sfinta, icoana a ierahiei celei mai presus de lume si imparatie sfânta". Preotia este cel mai înalt dintre dumnezeiestile daruri; cel mai mare, cel mai malt, cel mai dumnezeiesc si mai s1avit dintre vredniciile pamântesti. Prin preoti, ne da Domnul iertarea pacatelor, Sfânta Impartasanie, Aghiasma, etc... Sa nu ne uitam daca preotul este "negru" pe dinafara, poate si pe dinlantru, ca om ce este, ci sa ne uitam la ceea ce Dumnezeu ne daruieste printr-însul. Sa nu ne înse1am, preotul este organ în mâinile lui Dumnezeu; sa ne folosim de el cu deplina smerenie. Sfântul Athanasie zice, în aceasta privinta: "Daca cineva dispretuieste pe preot, degrab si Dumnezeu îl va dispretui pe el".

----TOP----

6. DESPRE NUNTA



Legiuitorul nuntii este Însusi Dumnezeu, deoarece a creat prima pereche de oameni. Nunta este începutul vietii de familie. Biserica Ortodox nu numai binecuvinteaza nunta, ci o priveste ca pe o "mare Taina". Scopul adevarat al nuntii este indoit si a fost asezat de Întemeietorul nuntii, Dumnezeu. Primul scop al nuntii este ajutorarea reciproca, iar al doilea este înmultirea, facerea de copii si potolirea poftelor trupesti.
Nunta, pentru crestini, nu uneste numai doua fiinte, ci contopeste doua suflete. Viata normala a soti1or depinde de multe ori de lucrurile marunte si se capata prin tinerea poruncilor lui Dumnezeu, în întrecerea sotilor de a deveni unul mai bun decât celalalt.
Barbatul, în casa, este împarat, iar femeia împarateasa lui. Barbatul este ministrul de externe, iar femeia ministrul de interne; dar, în acelasi timp, barbatul este hamal, iar femeia îngrijitoare. Nu este numai ministru barbatul, ca sa se îngâmfe, nici numai hamal ca sa lâncezeasca. Iar femeia nu este numai ministru si împarateasa, ca sa se laude, si nici numai ingrijitoare, ca sa nu deznadajduiasca.
Prin nunta, vin Ia viata mostenitorii Împaratiei lui Dumnezeu, ai Cerului. Nunta este creatie. Parintii sunt împreuna creatori. Nunta, prin Hristos, este bucurie, viata, iubire, începutul vietii vesnice. Este însa, pentru multi, nu bucurie, ci interes; nu sarbatoare, ci viata fara rânduiala; nu începutul vietii vesnice, ci sterpiciune.
Cei interesati nu cauta daruri sufletesti, ci frumusete trupeasca; nu cauta caractere, ci pozitie sociala. Nu cauta sa afle daca este om serios si crestin bun, ci cât câstiga... Din lipsa de înte1egere, încep mai intii banuielile cu privire la cheltuielile celor necesare, conflicte pe fata, apoi înse1are ascunsa, adica desfrânare, apoi desfrânare fatisa, fara divort sau cu divort, care însemneaza încununarea desfrâului…
Numai atunci lucrurile se îndreapta, daca privim nunta, nu ca placere, ci ca iubire, bucurie, organizare, început al vesniciei.
Prin sfintele Taine, Dumnezeiescul har se coboara în sufletele noastre, totdeauna, fie ca preotul este bun, fie ca este nevrednic. Preotul slujitor este organ al lui Dumnezeu. De la Hristos vine harul. "Si El este slujitorul nostru".

----TOP----

7. TAINA SFÂNTULUI MASLU



Sfântul Maslu este dumnezeiasca Taina prin care bolnavul este uns cu untdelemn sfintit si primeste dumnezeiescul har care vindeca bolile sufIetesti si trupesti.
Apostolul Iacov, în epistola sa, scrie urmatoarele: "Este cineva bolnav între voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungându-1 cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui"(5, 14-15). Deci, Apostolul Iacov ne îndeamna ca, atunci când cineva este bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii, sa se roage pentru el si sa-l unga cu untdelemn în numele Domnului. Si aeeasta rugaciune cu credinta va vindeca pe bolnav de suferinta lui si Domnul il va ridica din pat.
Si, de a facut pacate, i se vor ierta.
Taina Sfântului Maslu nu desfiinteaza, ci completeaza taina Pocaintei. De aceea, în vechime, foarte bine se proceda savârsind taina Sfântului Maslu împreuna eu Taina Pocaintei si înainte de Dumnezeiasca Impartasire.



----TOP----
back




Despre noi
Imagini/Icoane
Paterich
Predici
Sfaturi
Rugaciuni/Acatiste
Program liturgic
Pastorale
Ajutor pentru Biserică
Poșta electronică
Link-uri ortodoxe
F O R U M / G R O U P
Calendar ortodox
Motoare de căutare
Sf. Vasile - blog
Avizier parohial